Şantierul arheologic
CETATEA TURCEASCĂ (Pâncota)
2000 – 2006

Colectiv: Dana Marcu-Istrate – responsabil ştiinţific, Ioan Fedor Pascu (SC Damasus SRL), Zsuzsanna Heitel (Institutul de Istoria Artei Bucureşti), George Pascu Hurezan, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad)
Cetatea denumită "turcească" este o cetate de pământ cu şanţ exterior, relativ bine conservată, amplasată în partea sud-estică a oraşului Pâncota. Situl a fost cunoscut încă în secolul al XIX-lea, când au fost efectuate o serie de săpături amatoriceşti care au scos la iveală, în interiorul cetăţii, ruinele unei biserici, incinta acesteia şi peste 60 de morminte din cimitirul exterior. În urma acestor intervenţii au fost realizate câteva desene sumare, din care rezultă mai multe variante planimetrice ale unui lăcaş de cult înzestrat cu o excepţională decoraţie parietală.
Multe decenii pierdută, niciodată prelucrată în mod ştiinţific, această "documentaţie" a fost recuperată parţial de Suzana Heitel, care, pe baza unei minuţioase analize a detaliilor constructive şi artistice, a avansat ipoteza că biserica de la Pâncota are analogii perfecte în arhitectura sud-dunăreană din secolele X - XI, reprezentând astfel o importantă verigă în transferul acesteia spre Europa Centrală.
Rezultate: în cele cinci campanii a fost redescoperit planul bisericii arhidiaconale cu o parte a cimitirului din jur, iar în ultima campanie a fost secţionat valul de pământ, care a conservat doar urme medievale.

top

Şantierul arheologic
CETATE (comuna Tauţ)

Colectiv: George Pascu Hurezan - responsabil ştiinţific, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad), Adrian Andrei Rusu (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj)
Situl se află pe o terminaţie de deal, o terasă domoală care coboară spre est, situată la circa 0,2 km vest de pârâul Cigher, la limita de sud-vest a comunei Tauţ.
Apariţia volumului Biserici medievale în judeţul Arad a constituit preambulul începerii primelor săpături arheologice sistematice la Tauţ, în punctul ”La Cetate”. În anul 1999 s-au făcut primele investigaţii la faţa locului, tot atunci realizându-se şi o primă ridicare topografică a sitului. Săpăturile au început în toamna anului 2002, iar cele patru campanii arheologice care au urmat au permis dezvelirea unui ansamblu de clădiri orientat est-vest, care a aparţinut unei biserici medievale construite în mai multe etape: prima biserică romanică suprapusă ulterior de biserica gotică mult mai amplă, care refoloseşte unele părţi din prima biserică. Intervenţiile succesive, care au urmat etapei iniţiale de ridicare a primului lăcaş de cult, pe durata a aproape patru secole, au provocat edificiului modificări la intervale destul de mici de timp.
Obiectivele cercetării, rezultatele şi interpretarea lor: A fost vizat spaţiul de la sud de biserică (capela), spaţiul funerar de pe latura nordică, zona de contact dintre colţul primei biserici şi prelungirea de vest a bisericii gotice, precum şi zona intrării de pe latura vestică.

top

Cercetare de suprafaţă
LA BISERICĂ (comuna Vladimirescu)

25 iunie – 11 septembrie
Colectiv: Peter Hügel, George Pascu Hurezan, Florin Mărginean (Complexul Muzeal Arad)
A fost identificată, în teren, planimetria bazilicii romanice. A fost trasat ductul împrejmuirii; a fost supravegheată dărâmarea gardurilor, grajdurilor şi a altor anexe gospodăreşti, construite ilegal pe amplasamentul monumentului; igienizarea întregului spaţiu; montarea de panouri indicatoare şi explicative.

top

Şantierul arheologic
MĂNĂSTIREA BIZERE (comuna Frumuşeni)

17 iulie – 10 august
Colectiv: Adrian Andrei Rusu – responsabil ştiinţific (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj), George Pascu Hurezan, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad), Ileana Burnichioiu (Universitatea Alba Iulia)
Situl arheologic Frumuşeni – Mănăstirea Bizere, se află la 1 km nord-est de localitate (12 km est de Arad), în lunca Mureşului, pe malul stâng al râului, în punctul numit ”Fântâna Turcului”.
În anul 1183 a fost atestată pentru prima dată abaţia care avea hramul Sfintei Fecioare Maria, pentru ca la sfârşitul secolului al XII-lea Mănăstirea Bizere să funcţioneze ca lăcaş benedictin, aflat sub patronaj regal. Abaţia controla transportul de sare pe râul Mureş. În secolul al XIII-lea mănăstirea cu un număr de 23 călugări, avea un venit anual de 4000 bolovani de sare (produs greu de procurat în acele timpuri). Din secolul al XIV-lea mănăstirea benedictină a cunoscut o constantă decădere, iar la 1557 (după invazia turcească în părţile Aradului şi datorită Reformei religioase), mănăstirea nu mai era consemnată ca fiind funcţională.
Cercetările arheologice, care au demarat în anul 2001 au relevat palatal abaţial, cimitirul iar în anul 2003 au fost descoperite mozaicurile din biserica mănăstirii.
Obiectivele cercetării: investigarea spaţiului de la nord de biserică şi colţul de sud-vest al clădirii refectoriului.
Rezultatele şi interpretarea lor: Au fost trasate 16 secţiuni, şase la nord de biserică, patru în colţul de sud-vest al refectoriului, cinci pe latura sudică a claustrului şi una lângă drumul forestier care leagă satul de pădure, suprafaţa totală investigată fiind de 400 m2. Materialul arheologic descoperit cuprinde, în primul rând, fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment) la care se adaugă ceramică uzuală, sticlărie, podoabe, piese de metal şi monete.

top

Şantierul arheologic
ŞANŢUL-MARE (Pecica)

25 iulie – 10 august 2006
Colectiv: George Pascu Hurezan – responsabil ştiinţific (Complexul Muzeal Arad), Florin Draşovean, Alexandru Szentmiklosi (Muzeul Banatului Timişoara), John M. O’Shea, Sarah Sherwood (Universitatea din Michigan, SUA), Alex W. Barker (Universitatea din Missouri, SUA).

top

Supraveghere arheologică
STADION ASTRA (Arad)

01 august – 07 noiembrie
Colectiv: George Pascu Hurezan, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad)
Supravegherea lucrărilor de excavaţie pentru realizarea Complexului Comercial Banul Mărăcine (Kaufland, Plus, Media Galaxy). Înregistrarea ştiinţifică a 284 de morminte din cimitirul de sec. XIX – XX şi transferarea osemintelor în cimitirul Pomenirea.

top

Lansare de carte
MOZAICURILE MEDIEVALE DE LA BIZERE

Expoziţia Arheologie –Istorie/Complexul Muzeal Arad
04 august
Autori: dr. Adrian Andrei Rusu, Ileana Burnichioiu
Prezintă : dr. Peter Hügel (Complexul Muzeal Arad), Adrian Andrei Rusu (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj), Horia Medeleanu

top

Săpătură preventivă
VLADILACT (comuna Vladimirescu)

05 – 08 septembrie
Colectiv: Peter Hügel George Pascu Hurezan, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad)Săpături arheologice preventive ocazionate de excavarea fundaţiilor pentru 2 case de locuit. Au fost descoperite două morminte celtice (un războinic şi o femeie) databile în sec. III î.d.Hr.

top

Protejarea şi valorificarea unui monument istoric
ZIUA EUROPEANĂ A PATRIMONIULUI

Bazilica romanică Vladimirescu
16 septembrie

top

Şantierul arheologic
CETĂŢUIE (comuna Săvârşin)

27 septembrie – 07 octombrie
Colectiv de cercetare: Peter Hügel – responsabil ştiinţific, George Pascu Hurezan (Complexul Muzeal Arad), Valeriu Sîrbu – responsabil de sector-epoca dacică (Muzeul Brăilei)
Situl arheologic, situat în stânga şoselei Arad - Deva, include mai multe zone de interes arheologic, atât pe un promontoriu, cu mai multe terase antropogene, cât şi de jur-împrejurul acestuia. Este vorba de un promontoriu de origine vulcanică, cu o înălţime maximă de 245 m şi cu diferenţă de nivel, faţă de luncă, de 85-90m, situat în dreapta Mureşului şi la întretăierea a două văi ce vin dinspre Munţii Zarandului.
Cercetările arheologice întreprinse, cu unele întreruperi, între 1979-2001 au evidenţiat vestigii ale culturii Coţofeni şi, îndeosebi, din epocă dacică. Deosebit de importante sunt vestigiile de epocă dacică: aşezare şi necropolă din sec. IV - III a. Chr. şi aşezare din sec. II a. Chr.- I p. Chr. Importanţa deosebită a sitului din epoca dacică rezultă atât din varietatea vestigiilor (aşezare, necropolă, eventual atelier metalurgic), cât şi din perioada îndelungată de locuire (sec. IV a. Chr.- I p. Chr.) şi a raporturilor cu celţii.
Obiectivele cercetării: delimitarea eventualelor zone de interes arheologic de pe Platou; săpături pe Terasa I în vederea obţinerii unor date stratigrafice şi racordarea la ridicarea topografică a unor cercetări mai vechi; săpături pe o terasă de nord, pentru a vedea dacă a fost locuită.
Rezultate: Cercetările din această campanie, cu obiective limitate, s-au desfăşurat atât în sectoare unde s-au mai efectuat săpături, confirmându-se o parte din informaţiile anterioare, dar s-au deschis suprafeţe şi în alte zone: a fost vizată zona acropolei, din jurul antenelor de telefonie mobilă, precum şi terasa 1 spre vest şi terasa 2 spre est. S-a identificat o gamă variată de vase ceramice, majoritatea modelate cu mâna, caracteristice olăriei dacice din sec. I (eventual II) a. Chr.- I p. Chr: borcane, ceşti-opaiţe, vase de provizii, străchini, castroane, căni, fructiere etc. Deşi nu prea numeroase, s-au descoperit, totuşi, unelte, ustensile, accesorii vestimentare ori arme: fragmente de râşniţă, cute, lustruitor, rondele, fusaiole, cataramă, vârf de săgeată.

top

Săpătură preventivă
LUTĂRIE (Nădlac)

24 octombrie – 15 noiembrie
Colectiv: Florin Mărginean (Complexul Muzeal Arad), Pavel Huszarik (Gr. Şc. G. Tajovschi Nădlac)
Săpătura preventivă a fost extinsă spre SSV şi NNE. Au mai fost descoperite două morminte din sec. X – XI, fără un inventar deosebit.

top